Ana e una din preferatele mele, gasesc fata asta intruchiparea perfectiunii. O urmaresc an de an la Cincy si anul asta am avut ocazia sa-i filmez o sesiune de antrenament exceptionala 🙂 . Nu stiu cine e antrenorul ei, dar fiindca m-ati facut curios am facut research si ce-am aflat? Ca il cheama Dejan Petrovic, ca a fost numarul #157 in ATP, nascut in Australia si intors in stabilit in Serbia pentru a putea avea cetatenia! A fost si antrenorul lui Djokovic pentru un an, in 2004. Si am aflat ca Petrovic e proaspatul ei antrenor, dupa ce Kontic, fostul antrenor fusese concediat imediat dupa Wimbledon. Ceea ce as putea eu confirma vazind energia degajata si atentia pentru a produce un antrenament de calitate elevei sale. Care, ca si Bouchard, pe linga faptul ca e fermecatoare, asculta fara cricnire indicatiile antrenorului. Antrenorul ei este extrem de expresiv si o mare satisfactie am incercat cind am observat, prin ce-i spunea si ii arata Anei, ca si eu as fi corectat identic anumite mici deficiente. De fapt, dupa citeva zeci de ani in ‘fenomen’ tenisul nu mai poate fi rocket science 🙂 . Bine, daca esti intr-adevar indragostit de Ana poti sa trece repede cu vederea micile neajunsuri, despre care eu insa voi vorbi 🙂 Probabil si datorita perioadei de acomodare, firesti, cu noul antrenor, inceputul antrenamentului era mai degraba stingaci, multe din loviturile ei fiind spray-ate (asa se numesc aici loviture date…peste tot). Dupa primul sfert de ora de stop cadre de la citiva metri de ea am urcat pe Grand Stand, terenul imediat de linga terenul#16, unde se antrena. De acolo, de sus, am putut surprinde ideal drilurile profesionist executate. Va pot spune ca pe cit de impresionant lovea Ana inspre tinte, Andrei al meu o depaseste la precizie, bineinteles, atunci cind ar fi in forma maxima 🙂 . Asta este facinant la acesti profesionisti, lor nu li se ofera perioade de reverie, iesiri din forma, sau si mai grav, atitudine necorespunzatoare la antrenament. De fapt e mult mai simplu, ei, adulti fiind, sunt acolo pentru a performa, ca atare li se ofera pur si simplu ‘stapinilor’, antrenorului adica, si al carui decizii nu ii sunt comentate niciodata. Numai parinte de junior cu personalitate sa nu fii 🙂 .
Ana are intr-adevar anumite probleme tehnice care trebuiesc corectate. In primul rind e vorba de rever, care este uneori ‘late’ si putin in spate, spre deosebire de al lui Bouchard sau Simona, care lovesc on-the-rise, pe cit posibil, si intotdeauna in fatza, mult in fatza. Am vazut ca si antrenorul Soranei ii recomanda ‘targetarea’ reverului, nu ca nu ar fi evident, pentru aproape orice jucator, insa forehandul Anei e greu de invins. Este insa EXTREM de greu sa faci asa o schimbare majora in jocul ei. Retragerea miinii e foarte loopy si se pierde timp esential. Paradoxal, aceeasi ‘problema’ o am cu Andrei si la FH si la BH, o retragere ‘rotunda’, loopy. Insa eu ma incapatinez sa cred in autodeterminare. Gindesc ca atunci cind va incepe sa joace cu jucatori puternici, cu serviciu peste suta, constant, isi va cauta singur, si personal cred ca se va intimpla reflex, traiectoria optima pentru retragerea miinii. Ma uit acum la Steve, antrenorul sau, care are o retragere simpla, mecanica, la forehand, mina se opreste la retragere, miscarea e choppy….as vrea sa-i spun ca nu dau forehandul lui Andrei pe forehandul sau… Steve, ca de altfel imensa majoritate a jucatorilor ‘aproape’ profesionisti, nu reuseste sa dea mingile lung tot timpul. Eu i-as spune filozofia mea, cum cred eu in momentumul creat de pregatirea loopy, insa nu mai e cazul, you can’t trick an old dog new tricks 🙂 .
O alta problema la Ana este, surprinzator, toss-ul la serviciu. Nu e ca al lui Federer, Nadal, sau Djokovic 🙂 Anul trecut imi fixam, la meciurile lui Nole, repere in stadion, pentru a marca locul unde se oprea mingea la toss. Era INCREDIBIL de precis, in acelasi loc. Altfel spus, Djokovic este unul din putinii jucatori care pot ascunde intentia de a lovi flat, slice sau kick, nu mai vorbim de directie, pe care nu o poti intui decit la impact, cind este deja tirziu. Toss-ul Anei e peste tot, uneori prea in dreapta, si astfel nu se transfera greutatea optima. Cunoscind forma impecabila a serviciului lui Andrei n-am putut sa nu remarc o diferenta de calitate, in favoarea lui Andrei, stiu, e surprinzator. In selectia video veti vedea serviciile cele mai bune, cu secvente chiar foarte reusite, ca plasament, insa forta acelor servicii lasa de dorit, nu cred sa fi atins vreunul suta de mile pe ora. Iar pentru o fata la fel de inalta ca Federer 🙂 e surprinzator. Repet ce spuneam cindva, serviciul e cea mai complexa lovitura, si aici se vede potentialul unui jucator. Ca si la Simona, cu un serviciu slab, ca asta e cuvintul, Ana este o jucatoare dominanta prin joc. Un tenismen cu un serviciu similar, de exemplu imi vine in gind Manarinno, ca abia l-am vazut, nu ar putea face niciodata diferenta in ATP.
Insa puse toate la un loc, mi-a placut antrenamentul, foarte bine condus de antrenor si executat de Ana.
Iata si clipul si pozele promise, sper sa va placa 🙂
