La două decenii după mascarada prin care dinamovistul a fost scos golgheter al Europei, austriacul care ar fi meritat trofeul îşi cere drepturile.

Fantomele trecutului şifonează periodic imaginea fotbalului românesc şi scot la iveală dedesubturi tenebroase ale unor performanţe ascunse în spatele unor statistici seci. „Gheata de Aur“ cucerită fraudulos de Rodion Cămătaru la finalul campionatului 1986-1987 ar trebui, în mod normal, să stea la loc de cinste în istoria sportului nostru. Modul în care a fost obţinută o transformă însă într-o pagină ruşinoasă din „palmaresul“ României. Au trecut 21 de ani de atunci, dar lumea n-a uitat. Într-un interviu acordat EVZ, austriacul Toni Polster cere să i se facă dreptate şi să primească un trofeu pe care l-ar fi meritat. Cucerită artificial, printr-o fraudă, pentru a satisface un orgoliu mărunt, „Gheata de Aur“ din ’87 nu mai e un motiv de mândrie pentru Cămătaru, clubul Dinamo şi întreg fotbalul autohton, ci mai degrabă una dintre tinichelele pe care le vor târî veşnic. Polster nu ştie că, la acea vreme, pentru Dinamo era mai la îndemână un trofeu european, deoarece acasă rivala Steaua avea în spate familia Ceauşescu, argumentul suprem pentru invincibilitate în Divizia A! Povestea era notorie şi la UEFA. Forul european n-a putut face nimic în acel moment, dar în urma scandalului a desfiinţat trofeul „Gheata de Aur“ în 1991. „Contribuţia“ românilor la această decizie a forului european a fost însemnată. Ţările estice, ale căror campionate erau mai slabe, impuneau des câte un câştigător „surprinzător“. Din 1968 până în 1991, campionatul italian n-a avut niciun învingător în acest trofeu, care însă a plecat regulat spre România, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia şi chiar Cipru! Din 1996, criteriile s-au schimbat. Trofeul se acordă pe baza unui coeficient care indică valoarea campionatului, fiind câştigat şi de italieni. “Cămătaru Rodion nu e gheată, e şoşon! (…) Cămătaru, hai pe noi/ Să ne dai şi golul doi! (…) Toni Polster, unde eşti/ Să vezi circul din Giuleşti?”, Suporterii rapidişti scandări ale galeriei giuleştene în 1987, la meciul direct Rapid-Dinamo 4-3 CV Anton „Toni“ Polster Data naşterii: 10 martie 1964Locul naşterii: Viena Post: atacant Cluburi: Austria Viena (1982-1987) 147 de meciuri / 119 goluri AC Torino (1987-1988) 27 de meciuri / 9 goluri FC Sevilla (1988-1991) 102 meciuri / 55 de goluri Logrones (1991-1992) 38 de meciuri / 14 goluri Rayo Vallecano (1992-1993) 31 de meciuri / 14 goluri FC Köln (1993-1998) 151 de meciuri / 79 de goluri Borussia M’gladbach (1998- 1999) 38 de meciuri / 15 goluri Austria Salzburg (2000) 12 meciuri / 2 goluri Total: 546 de meciuri / 307 goluri Echipa naţională (1982-2000) 95 de meciuri / 44 de goluriINTERVIU „Românul făcea carieră şi fără aranjamente“ EVZ: Toni, îţi mai aduci aminte de Cămătaru? Te-ai duelat cu el, în 1988, pentru „Gheata de aur“… Polster: Da, cum să nu-mi aduc aminte? Nu voi uita toată viaţa! Cum urmăreai meciurile lui Cămătaru, de la Dinamo? Pe vremea aceea nu se dădeau la televizor în România. Citeam săptămână de săptă mână rezultatele în ziar şi mi-am dat imediat seama că se întâmpla ceva necurat, pentru că în România nu este atât de uşor să marchezi atâtea goluri! „Aşa ceva nu se poate întâmpla nicăieri!“ Îl vedeai capabil pe Cămătaru să dea 21 de goluri în 7 etape? Nu, nu îl vedeam capabil, aşa ceva nu se poate întâmpla în nicio ligă din lume! Ai protestat faţă de jocurile de culise prin neprezentarea la festivităţile de la Monte Carlo, unde trebuia să primeşti Gheata de Argint. Regreţi că ai procedat astfel? Nu, am procedat corect şi, ani mai târziu, am primit, ca recunoaş tere a nedreptăţii care mi s-a făcut atunci, Gheata de Aur de la Adidas. Toate golurile tale au fost „pe bune“? Coechipierii nu jucau pentru a te scoate pe tine golgheter la Austria Viena? Nu, toate golurile pe care le-am dat au fost „pe bune“ şi o creştere în fiecare an de la 24 de goluri la 33 şi apoi la 39 este un lucru absolut logic. „Liga italiană e cea mai grea pentru atacanţi“ Cum îţi explici că niciun atacant din Italia n-a reuşit să iasă golgheterul Europei? La AC Milan evolua pe atunci Marco van Basten… Pentru că liga italiană este cea mai grea pentru atacanţi. Au „stricat“ esticii acest trofeu, care se dorea a fi unul de prestigiu? Pe lângă Cămătaru, în acei ani au mai câştigat bulgarul Slavkov şi turcul Colak. Nu, toţi aceştia au fost jucători de mare clasă într-o ligă ceva mai uşoară. Punct. Ţi se pare corect actualul sistem de desemnare a golgheterului Europei, cel cu acordarea unor puncte în funcţie de nivelul fiecărui campionat? Da. Mi se pare mai corect decât cel din trecut! În ultimul meci din preliminariile pentru Euro 1988, România a remizat la Viena, 0-0, ratând din cauza acelui rezultat calificarea la turneul final. Ai considerat-o o răzbunare? Nu, dădusem deja uitării acest lucru, iar Munteanu şi Vlădoiu au devenit după aceea foarte buni prieteni de-ai mei. Ce părere ai despre Cămătaru ca fotbalist? E un golgheter mare, care ar fi făcut carieră şi fără aceste aranjamente. Dacă ai un mesaj pentru Cămătaru, transmite-i-l prin intermediul „Evenimentului zilei“! …păi, îi transmit salutări şi să-mi trimită Gheata de Aur, pentru că îmi aparţine mie!