Imi amintesc cum anul trecut, la Cincy, o urmaream la antrenamente pe Simona, intr-o liniste deplina, surprins fiind de lipsa de popularitate pe care o avea Simona atunci. In clipul de mai jos, pe la 14: 00 sunt imagini de la unul din antrenamentele ei:

Iata si poza cu ea de dupa antrenament, eram aproape singuri acolo…

ep2-simona-halepAnul acesta, dupa ascensiunea fulminanta a Simonei lucrurile stau altfel, micile tribune de la cochetele terenuri de antrenament s-au dovedit a fi neincapatoare. Nu stiu cum e in junior tenis, insa in ATP/WTA rezultatele vorbesc… Sa fii al doilea intr-un sport cu sute de mii de aspiranti este o performanta rarisima, iar sa avem un roman acolo, sus, ne umple inimile de bucurie.

Simona nu a aparut chiar de nicaieri, neasteptat. Mie personal mi-a sarit in ochi stilul ei intangibil in 2011, la Rogers Cup, in Toronto cind juca in calificari. Bine, nu intuiam eu o ascensiune atit de rapida, insa era evident ca ea juca altceva, era first-strike tennis, ceva ce nu mai vazusem in tenisul feminin. Iat-o atunci:
Simona

Anul asta am vazut-o la doua antrenamente, cu Safarova si cu Hantchucova. Simona nu si-a schimbat ritualul. Trece prin toate loviturile, incepe cu groundstrokes, apoi voleuri, smash-uri si servicii. Dupa care joaca, pentru 20 de minute match-play, citeva ghemuri. Sa le luam pe rind.

Groundstrokes. Astea sunt the bread and butter pentru orice jucator. Pentru Simona aceste lovituri sunt de fapt…totul. Ca si Bouchard, viitoarea ei rivala, in opinia mea, ea loveste mingea rapid, in urcare, si extensia miscarilor ei este remarcabila. Cind extensia este mare, atunci momentumul, greutatea corpului este transferata optim mingii. Pare un principiu simplu, si mai toti profesionistii il aplica. Insa sunt mai multe ‘grade de libertate’, ca sa zic asa, foarte putini jucatori reusind extensia maxima, fiindca asta implica un swing complet, asadar o miscare accelerata prelungita, ceea ce cere ca lovitura propriu zisa sa fie executata extrem de precis. Acceleratia si precizia, in tenis, ca si in…Fizica, nu sunt surori de aceea sunt multi pusheri la junior si nu exista perfectiune in tenis, si oricare jucator isi va gasi limitele lovind in miscare, fiindca pur si simplu performanta corpului uman este doar perfectibila si nu perfecta (e drept ca marii campioni, Sampras, Agassi, Graff, Federer, Nadal, Djokovic, etc. au ajuns uneori aproape de perfectiune iar unii din ei au ajuns chiar Terminatori… Eu nu stiu daca tehnica asta este man-made sau nu adica daca i-a fost sugerata/implementata de vreun antrenor in anii junioratului insa in tenis trebuie sa vii cu cel putin doua arme. Cum Simona NU are serviciu peste medie, si datorita inaltimii, si nici un joc de fileu stand-out, in ciuda unui joc de picioare excelent, ea ramine cu cele doua arme, forehandul si reverul agresive de pe linia de fund. Poate in ATP asta nu ar fi foarte greu de contracarat, fiindca mingile cu super-spin nu pot fi luate in urcare, insa la fete…sunt prea putine care pot sa imprime spin letal, constant, e destul sa vezi cu ce rachete de juniori joaca unele (de ex. Julia Georges joaca cu Babolat Play, Monica Puig joaca cu Pure Drive GT, adica rachetele lui Andrei…). Simona se simte foarte confortabil pe linia de fund insa cu o conditie, si am vazut asta si la Madrid, sa nu o misti prea mult in lateral. Au fost citeva instante, se vad si in clip, in care forehandul defensiv a venit tirziu, fara transfer de greutate citusi de putin, mingea agonizind in burta fileului, cum deseori vezi la juniori… Asadar, Simona e buna atita vreme cit loveste in zona de confort (cam ca Andrei al meu…) Sansa ei e, trebuie sa raminem obiectivi, ca sunt prea putine jucatoare care s-o intrebuinteze corespunzator si s-o scoata din jocul sau ofensiv de pe linia de fund. Repet, anul asta m-am uitat mult mai atent ca in anii trecuti, fetele profesioniste (majoritatea) sunt doar o gluma buna. Nu pot repera NICIO jucatoare extrem de atletica, niciuna, fara exceptie, si nu prea inteleg cum e posibil asa ceva, adica sa vedem puncte finalizate exclusiv de pe linia de fund, in special prin greseli neprovocate sau provocate de oboseala!!

Revenind la Simona, sa va spun acum cite ceva despre Wim, antrenorul cu baterii 🙂

L-am vazut si la Madrid, insa nu pe teren, la antrenamente. Se vede ca Wim a fost jucator de tenis, e foarte atletic, imi place cum culege mingile… Fiindca asta se pare ca e menirea lui. Chiar doream sa fac o comparatie cu Andrei Mlendea, pe care l-am vazut la lucru cu Simona anul trecut. Va spuneam cindva ca nu era nicio sinergie intre ei. Adica pe linga linstea din jurul terenului era o liniste si mai apasatoare intre ei. Nu exista nicio urma de dialog. Simona era seful si Mlendea era sparring-partner-ul. Asta spre deosebire de antrenamentul Anei cu noul antrenor. Sau Nadal cu antrenorii lui, inclusiv secundul, Roig, foarte fioros si demanding, de altfel, unde era extrem de multa sinergie. Ceva similar se petrece si cu Federer, comunicatia se face doar intr-un sens, si tare imi pare ca dioda a fost conectata invers… Cu Wim lucrurile se intimpla similar. Simona nu are nicio treaba cu el, se da ocupata, dornica de a juca, nu de a vorbi/palavragi…Parca ar fi fata lui Mike Agassi! Wim este antrenor profesionist insa dornic de a lua friiele in miini insa constient ca asta nu este posibil. Senzatia pe care o am e ca Wim nu prea stia inainte cu cine are de-a face si s-a trezit in charge cu mesajele de suport pe tweeter… Practic el nu are NICIO influenta asupra Simonei, si nu e nimic jenant aici. Simona e foarte amabila, receptioneaza eventualele mesaje, insa dupa asta isi vede de treaba, nu incuviinteaza nimic, nu arata ca ar fi schimbat ceva. Oricum, in niciun caz Wim nu si-ar permite, cum o face antrenorul Anei Ivanovic, sa gesticuleze cumva, sau sa arate cu racheta (oare de ce o tine in mina? ) vreo corectie necesara. Omul e extrem de atent sa-i creeze conditii de antrenament bune, sa nu calce eleva pe mingi, trebuie ca e in fisa postului… Si credeti-ma, imi venea mie sa-i spun Simonei cite ceva, ca ma fulgerau crimpeie de greseli similare la asta micul al meu, stiu, chestie de reflex… Daca pot sa-mi dau cu parerea…in relatia asta dintre cei doi, daca lucrurile vor merge ca si pina acum, Simona cred ca il va pastra (dupa cum vedeti, imi ajustez prognsticul, acum ca l-am vazut la lucru, insa nu stiu ce va face Wim. El are alta fire, cred ca e bun antrenor si vrea sa ajute, e pasionat, insa nu cred sa fie inebunit dupa incapatinarea Simonei… Simona mi se pare uncoachable. Fata are jocul ei, si corectiile necesare le stie si ea. E mult prea inteligenta s-o vedem chemind antrenorul la vreun meci sa-i spuna bullshit-uri care sa o faca sa se simta mai bine chiar daca joaca prost. Pur si simplu nu e facuta pentru asa ceva, Simona are incredere in fortele ei si pina acum nu a aratat ca antrenorul ii este atit de esential in strategia ei.

Cam asta a fost povestea cu Simona. Dupa antrenament mi-a dat un autograf atit de frumos, pe o sapca special cumparata pentru ea. Initial am vrut sa imi semneze aceeasi sapca si Genie, dar pentru ea am planuri mai mari 🙂

I-am urat bafta si mi-a zimbit. Nu i-am mai spus ca sunt Doctor…

Acesta este autograful:

ep3-simona-halep-03Si iata si clipul, care, spre surpriza mea, s-a bucurat deja de o popularitate neasteptata. Ma asteptam la una, doua sute de vizionari pe zi, in niciun caz doua mii… Nu ma asteptam de asemenea sa vad peste 30 de like-uri in mai putin de o zi. Adevarul e ca si mie imi place de Simona!