Exista clipe in viata in care ai vrea ca timpul sa inghete… sa te poti scufunda in emotia care te-a cuprins si sa o traiesti in perpetuitate…

Sunt de acum 15 ani de cind m-am scufundat in acest minunat sport identificindu-ma practic prin pasiune cu El, unul si numai unul, inegalabilul Roger Federer. Clipe de neuitat, frinturi parca dintr-un vis intens ma strafulgera, din experiente traite intii in fata televizorului si apoi in preajma Lui, la sute de ore de antrenamente si zeci de meciuri de la care nu am putut lipsi… Momentele alea, la antrenamente atent alese, intr-o intimitate desavirsita, in care inchideam ochii si-i auzeam doar freamatul lin al plutirii sale divine

…Fie ca a fost Wimbledonul lui 2001, cind si-a invins, in Templu, idolul, fie ca a fost victoria din 2002  impotriva geniului lui Safin si care l-a propulsat pentru prima data in Top10, la 20 de ani,  fie ca a fost in 2003, cind a ridicat primul trofeu de Grand Slam din ce urma sa fie o suita ametitoare de saptesprezece, fie ca a fost dureroasa infringere la Montrealul aceluiasi an care i-a deturnat primul tilu de #1 la sfirsit de an, fie ca a fost victoria impotriva unui Hewitt in apogeu din finala de la US Open in 2004, fie ca a fost tweener-ul de la mingea de meci cu Safin din memorabila semfinala de la AO in 2005, sau inegalabilul meci in cinci seturi magice cu Nalbandian din acelasi an, fie ca a fost perfectiunea anului 2006, cind si-a desavirsit arta pulverizindu-si adversarii, an in care l-am vazut prima data, in carne si oase, la Toronto, sau victoria de pe zgura din 2007 care a intrerupt cele 81 (optzecisiunu) de victorii consecutive ale Regelui Zgurii, sau The Ultimate Fedal, de la Wimbledon din 2008, fie ca au fost lacrimile si consolarea Nadalului de la AO in 2009, sau victoria impotriva unicului care reusise sa-l rapuna pe Regele Zgurii in Panteonul sau, Rolland Garos, sau cele trei seturi care mi-au facut inima cit un purice linga el, la finala de la Cincy cu Fish in 2010, sau la fel, in finala cu Djokovic din 2012, in care am fost martorul unui unic probabil 6-0 aplicat unui jucator de superclasa, sau acel meci scoala din 2011 in care Maestrul a intrerupt seria de 43 de victorii consecutive ale incredibilului si perfectului Djokovic, sau, mai ales, emotia Fedalului XXXI de la Cincy in 2013, vazut pe viu cu Andrei, emotionat, sau cele 4 meciuri consecutive ale sale de anul trecut,  2014, care au culminat cu un nou titlu, atunci cind nimeni nu-i mai dadea nicio sansa, sau, luna trecuta, August 2015, in care pentru El timpul nu a mai avut rabdare, si l-a declarat invingator din nou, la Cincy, dupa meciuri absolut uluitoare, impotriva numerelor 1 si 2 mondial, fie…multe si multe alte momente de vis, aurul olimpic, Turneul Campionilor, Cupa Davis, wow, da, toate aceste momente le-am trait extrem de intens si urasc ca nu-i pot oferi ca ofranda ani din viata sa-l mai pot vedea in peRFectiunea lui, pina va fi sa parasesc, recunoscator, aceasta lume.

Am avut sansa sa vad toata Lumea asta si am avut parte de experiente de vis, si multumesc Divinitatii ca a aliniat planetele ca ele sa se intimple. Intre ele, niciuna nu a fost atit de intensa pe cum l-am trait pe Federer. Chiar si acum, cind scriu aceste rinduri imi dau lacrimile cind ma gindesc ca timpul lui e limitat, si cu cit va juca mai mult la inalt nivel cu atit ii vom simti mai mult lipsa. Tony Roche avea dreptate, in 2008, cind afirma ca Federer e ca vinul vechi, devine mai bun odata cu trecerea timpului…

Scrisesem in urma cu citeva luni, inspirat, zic eu, un articol intitulat: ‘Virsta la care e greu sa mai tii pasul cu Federer’, iata-l aici:

http://www.doctorzs.ro/virsta-la-care-e-greu-sa-mai-tii-pasul-cu-federer/

Acolo am vorbit despre Noul Federer, din ce in ce mai increzator, the player to beat.

Inaintea finalei de la US Open, stau niste numere care blocheaza orice ratiune.  La 34 de ani, Federer a cistigat in ultimele 12 luni 74 de meciuri, adjudecindu-si 8 trofee. Nimeni nu a reusit sa-i ia vreun set in ultimele 11 meciuri, ajungind la 28 de seturi consecutive.

Timpul nu mai are rabdare, atit Maestrul cit si Terminatorul Djokovic sunt, ca niciodata, in forma maxima. Sirbul, lider necontestat de mai bine de un an, un jucator care a dovedit ca poate anihila orice jucator, iata, intra pe teren cu prima sansa, semnificativ mai tinar fiind decit adversarul sau, in his prime. De cealalta parte, Federer, care l-a invins de o maniera impresionanta la Cincinnati in urma cu doua saptamini, si-a declarat ferm intentia de a fi din nou numar unu mondial si de a cistiga inca un Slam, the Ultimate Frontier… Planetele s-au aliniat din nou si urmeaza un nou Perfect Storm. Spre deosebire de ultimele doua finale de Grand Slam, in care Federer a jucat admirabil, insa a fost dominat de mai rezilientul Djokovic, de data aceasta Federer isi va juca cartea altfel, nu e niciun secret, va juca mult mai agresiv, debordind de incredere, si avind in spate douazeci de mii de suporteri, perspectiva care ii va destabiliza psihicul de fier al lui Nole. Ca si la Rolland Garos, Djokovic va incerca sa-si fructifice avantajul apararii sale eficiente, si a agilitatii sale de felina, insa Maestrul va creiona din nou istoria, va sfida limitele umane, il va domina si il va invinge fiindca si in Nemurire it is:

TIME, Gentlemen, it’s TIME!

fed djoko uso

  • CriCri

    Asa sa fie! Hai Roger!!!!