Vine acel moment al anului cind Doctorul e la terapie intensiva la Cincy. Nu el ci pacientii sai… Anul acesta, ca de obicei, Andrei este copil de mingi acolo, si eu spectator, ca in fiecare an, iata acesta este al zecelea consecutiv la care venim.
Trebuie sa spun din start ca m-a impresionat metamorfoza acestui turneu. Odata un turneu de periferie ATP, el a ajuns unul esential in dinamica competitiilor de inalt nivel in tenis, prin combinarea ambelor categorii ( ATP si WTA) in aceeasi saptamina, precum si cu o upgradare masiva a facilitatii in ultimii 3 ani. S-au adaugat terenuri, standuri, etc. si, mult mai important, un aflux imens de spectatori, prin introducerea Ground Pass-urilor. Anul acesta cred ca s-au batut toate recordurile, fiind practic imposibil sa-l vezi, de exemplu, pe Federer de aproape, Maestrul bucurindu-se de o popularitate incredibila, imi amintesc cum erau sesiuni de antrenament cu maxim zece spectatori in anii trecuti!
In weekend mi-am programat sa nu ratez antrenamentul Maestrului (programat cu Wawrinka) si meciurile Noului Val, din care fac parte Zverev, Tiafoe, Paul, Kozlov, Chung. Maestrul s-a antrenat pentru doua ore, insa, spre surprinderea mea, performanta sa a fost dezolanta. Fie ca abia si-a reluat antrenamentele, fie ca este obosit, sau plictisit, important este ca el…nu mai este ce-a fost. Insa un antrenament nu poate tine de o concluzie asa de transanta. Imediat ajuns acolo, primul lucru facut a fost sa-mi asigur biletele pentru sesiunile de Vineri, pentru sferturile de finala, acolo unde Doctor asteapta pe masa de operatie pe pacientul sau drag: Fedalul! Asa ca tineti-i pumnii Doctorului, daca vreti o noua cronica out-of-this-world!
Voi vorbi in alt episod mai mult despre Marile Sperante (Noul val) si marile Deceptii (Noul Val minus Zverev, precum si Chung, pe care nu l-am vazut). Insa pot face o analiza succinta, devastatoare a pretendentilor la marea glorie.
Tiafoe. Juca linga terenul pe care se antrenau Federer cu Wawrinka. Nu stiam la ce sa ma uit, ambele privelisti erau jalnice! Tiafoe o fi bun el la juniori, insa tehnica este deficitara, footwork-ul de asemenea, iar armele lui, primul serviciu, ca al doilea nu exista, si forehandul, n-o sa-i compenseze deficientele asa usor. La juniori, cu doua arme poti face performanta, in ATP esti atit de bun cit iti este de ‘bun’ puctul slab…
Tommy Paul. Acesta este alta Mare Speranta, cistigator de turnee importante la juniori. Baiatul mi s-a parut ok pina am inceput sa vad scrisul de pe mingile lui, simptom de boala complicata. El impinge mingile flat, precis, insa fara a penetra terenul, mingile sunt teleghidate, nicio sansa nu va avea in ATP.
Zverev. Imperial. un supertalent care va face diferenta in ATP. Nu a avut nicio problema sa revina de la 0-3 in decisiv in calificari pentru a intra pe tablou. Inca nu e copt, insa tot ce se vede la el este outstanding. Mobilitate exceptionala, simt al mingii divin, lovituri cu spin fara bolta, adinci. Daca nu se va accidenta isi poate cheltui de-acum zecile de milioane de dolari pe care le va face in tur.
Si iata-ma, seara, pe la 6PM, pe terenul trei ‘savurind’-o pe Monica noastra cea de toate zilele. Eram in asteptarea unui singur set al meciului dintre Kokkinakis si Harrison, primul fiind unul in vizorul Doctorului, alaturi de Zverev, Rublev, si Coric, proGnosticati cu Inalta Performanta in ATP… Si ce-am vazut, pacatele mele… Cum nu sunt Doctor de…WTA, am ramas blocat… Era 4-4 in decisiv, si Monica noastra a intins meciul inca o ora! Asta nu-i nimic insa cum? Pe linga neortodoxul forehand taiat, cu care in ATP ar fi pulverizata, Monica noastra sufera de o alta boala a copilariei in tenis, se cheam balonita…Cind te astepti mai putin te trezesti ca-ti da mingile in vazduh, piece of cake pentru adversar. De pe rever, ca de pe forehand Monica noastra draga nu cunoaste notiunea de topspin. Nu o zic cu repros, nivelul din WTA este atit de slab incit asistasem la un meci al unei chinezoaice pe care puteam sa jur ca Andrei ar bate-o la orice ora! Asadar Monica face bani din neajunsurile adversarilor. OK, ma bucur pentru ea, dar mie cine imi da ora aceea inapoi?? Ca eu nu servesc tenish ci doar tennis. Despre care va voi vorbi in continuare…
Este ora 7PM. Ultimul meci programat pe terenul 3 sta sa inceapa. Eu am decis sa vad un set deoarece eram curios sa-l scanez pe Kokkinakis, un jucator promitator, dar si fiindca prietenul lui Andrei la care sta saptamina aceasta era copil de mingi acolo. Schimburile erau de o ora, iar el urma sa temine la ora 8… Cum meciul s-a lungit, am fost nevoiti sa stam pina la sfirsit. Si ce-am vazut e de spus la nepoti…
Meciul a inceput intr-un tempo ridicat, foarte echilibrat. Arbitrul, simpaticul Lahyani, a facut citeva greseli, corectind…gresit citeva tuse. Circul a inceput la 5-5, 15-40, pe serviciul americanului. Atunci Ryan serveste afara, serviciul doi, si trebuia sa fie break, si probabil, logic, set pentru australian. Thanasi izbucneste, era chiar in fata mea, si-i spune arbitrului, traduc (adaptat): ‘Nu se poate, ma f…i de fiecare data la punctele importante’. Incepe eternul dialog, patetica plingere tipica fotbalistilor domnisoare, atinsi cu o unghie dar tavalindu-se de durere. Dupa vreun minut, neinspiratul Harrison intervine, in defavoarea sa, dialogind (interzis) cu Kokki si spunindu-i, traduc adaptat, ‘ Ce te vaiti atita, mai ai inca o minge de break’. Zis si facut, Kokki nu mai spune nimic, se reseteaza imediat, si cistiga urmatorul punct pe o nefortata a lui Harrison. Moment in care Harrison sare ca ars, si ii reproseaza lui Lahayni ca i-a permis prea mult australianului sa se vaite. Nervos pierde si urmatorul ghem, si setul. Ii spune ceva de dulce lui Kokki, acesta se repede inspre fileu si spiritele se incing. Lahyani coboara de pe piedestalui sau si, cu gesturi ferme, il trimite la baie pe Kokki sa se racoreasca, raminind sa-i dea explicatii americanului. Vreti sa stiti parerea Doctorului despre Lahyani, ca e expert in body language. Lahyani sufera de complexul over-confidence… In principiu, nu numai ca se baga uneori prea mult peste deciziile tusierilor (neasteptat de multe greseli la acestia, e drept), insa o face cu o atitudine incorecta, taios si dominant. Bineinteles ca asta antagonizeaza! Degeaba i s-au aratat urme (rideam cu Andrei cind l-am vazut pe Harrison scotind perla spunind: ‘uite urma, e proaspata’…), el era de neinduplecat (ca psihologie, niciodata un arbitru nu-si va intoarce decizia, sa nu iasa prost, insa jucatorii stiu ca presiunea suplimentara pe arbitru nu strica, asa s-a trezit Bernardes ca nu-l mai poate arbitra pe Nadal, de exemplu 🙂
OK, suntem in setul doi. Acelasi scenariu, comentarii din ambele parti. Harrison se concentreaza si pe o usoara apatie de a lui Kokki cistiga setul doi. Insa neajunsurile lui Harrison sunt evidente, el face pasul inapoi in punct, se retrage ca Nadal, insa nu poseda apararea lui, si e uneori alergat din colt in colt. Sincer mie mi se pare omul putin cam neinteligent, el joaca, in punctele acelea, la spectacol, aruncind mingi in sus, sortite esecului, prin finalizari nemiloase cu smash. Cel putin zece au fost punctele de acest fel, pierdute in totalitale. Insa in schimburi Harrison e solid, se vede ca este un jucator experimentat. Insa nu stiu cum sa-i spun, dar prin 2008 juca in calificari, si pierdea, iar in 2015, il gasesc tot in calificari si…pierde, si tot cu Wild Card e ajuns acolo…cam putin pentru un jucator ce se autoproclama viitor numar unu mondial…
Este ora 9 si setul trei inca nu a inceput. Setul trei este o bijuterie. Foarte echilibrat, cu multe puncte de calitate, meciul se indreapta spre punctul culminant. La un moment dat, Kokki da o minge slab, care cade linga tusa, afara, Harrison o loveste, insa tusierul urla: ‘OUT!’. Lahyani insa urla si mai tare: ‘Correction, the ball was good, replay the point’ Pe Harrison il pufneste risul, sa faca infarct, era clar ca mingea fusese out, chiar daca o jucase. Il implora pe Lahyani sa-si revina in simtiri, dupa care ii spune ca daca e sigur ca a fost out inseamna ca e Superman. N-am inteles analogia, insa imediat i-a scos limba. Un gest cam infantil, pentru care s-a ales cu un ‘code violation, sports misconduct’… Se reia meciul, e ora zece si incep artificiile in parcul de distractii de vizavi, Kings Island. Kokki e mare actor, se face ca e deranjat. Insa omul e mare circar, e un fel de mic McEnroe, s-a resetat imediat si a jucat foarte bine punctele, as putea spune in ritmul exploziilor de artificii. Si iaca ajungem in tiebreak, se joaca de mai bine de trei ore. Harrison are 2-1 insa dupa asta Kokki face diferenta si-l executa cu 7-2, profitind de pasul inapoi al lui Harrison, de care vorbeam. Game, set, and match! Jucatorii se apropie de fileu, se prind de mina, si-si ureaza clasicul ‘Good match’. Intr-adevar, deosebit meci. Numai ca Ryan are ceva unfinished business, nu-i lasa mina si-i spune tot felul de chestii, printre care scapa si numele lui Kyrgios. Numai interventia lui Lahyani si al observatorului il retrage pe Kokki, caruia nu i-a picat bine.
Doctorul se afla intotdeauna la timpul potrivit, la locul potrivit, si va aduce pe aceasta cale aceasta nestemata:
Enjoy, ce nu stie Doctorul, nu stie nimenea 🙂
