Rar ai ocazia in viata sa-l servesti pe numarul doi mondial 🙂 Asta i s-a intimplat lui Andrei intr-o minunata seara de vara la Cincy. Pe terenul principal jucau sa destrame Fedalul Lopez si ulterior Anderson… Insa pe terenul al treilea, cel mai nou si mai cochet era programat un meci extrem de promitator, capii de serie numarul 2, Andy Murray, si #15, Grigor Dimitrov. Doi jucatori in top, insa cu dileme diferite. In timp ce primul ar vrea sa stie cite GS va mai castiga, al doilea ar vrea sa stie daca va cistiga vreunul…
Rotatiile copiilor de mingi pe acel teren erau la fiecare set, iar Andrei era rotatia a treia. Desi imi place Murray din ce in ce mai mult, dar si din ce in ce mai putin (imi place ca e jucator solid, nu-mi place ca vrea sa faca ravagii doar cu defensiva sa desi e capabil de un joc ofensiv letal), am tinut cu bulgarul, fiindca am stiut ca numai daca ii va lua primul set ar fi o sansa sa-l vedem pe Andrei acolo, copil de mingi, la fileu, ca acesta este postul pe care s-a consacrat, datorita vitezei de reactie ridicata si abilitatii sale de a fi eficient acolo.
Voi pune aici clipul, meciul a fost exceptional, extrem de intens, sunt 30 de minute din 3 ore de actiune totala, cu final neasteptat…
Profit de acest articol, acum cind apele s-au linistit si Cezarul Federer a luiat ce-i al Cezarului, si ii voi analiza pe ambii jucatori, am fost pozitionat excelent, exact linga teren, central.
Primul set a inceput cu Grigoras, Goe sa-i spunem, la butoane, lasat nesupravegheat de mamica lui, Murray, adormita in post… Fiindca asta trebuie ca e o caracteristica a britanicilor, ei sunt lenesi. Andrei mi l-a comparat cu colegul sau de camera de la academie, un galez care nu stia ce se intimpla cu el decit pe terenul de tenis… Murray nu stia nici atit. Si-a pierdut rapid serviciul, si setul unu, in consecinta. A jucat tenis reactiv, bulgarul atacindu-l mult prea des pentru nivelul unui numar doi mondial care (ar trebui sa) se respecte…
Setul doi a inceput in aceasi nota, ba chiar mult mai jenant, bulgarul avind avantaj de doua breakuri si servind pentru set, la 5-2. Imi luasem gindul ca il voi mai vedea pe Andrei la meciul asta, insa remarcasem intentia britanicului de a se trezi. Bulgarul incepuse sa se dea in stamba, pierduse un ghem cu o minge in care Murray i-a dat un lob, care se vedea de pe frumoasa Luna care ne zimbea ca mergea afara, el nu si nu, Batman, a vrut slam dunk, l-a dat in florile din cocheta peluza, si a pierdut ghemul. Andrei era linga mine si atunci, instinctual mi-am cerut scuze. I-am spus, n-ar trebui sa-ti fi cerut sa nu fi pierdut puncte similare, ca esti copil, uita-te si tu ce timpenii fac astia din ATP…
Vreau sa fac o istorie lunga scurta, fiindca ati vazut meciul probabil, si stiti deznodamintul, ca sa ma pot concentra pe niste aspecte tehnice. Bulgarul a avut si minge de meci la 5-4, a pierdut-o, a pierdut si tiebreak-ul, Murray s-a trezit, si chiar si cu un break avantaj in decisiv, bulgarul nostru s-a inecat ca tiganul la mal pierzind cu 6-4; 6-7; 5-7.
Sa vedem cum de a fost posibil asa ceva.
In primul rind eu cuantific performanta jucatorilor din ATP si WTA in functie de mai multi factori, insa, pe linga forta si jocul prestat ma intereseaza si ‘calitatea’ neprovocatelor. Ei bine, in vreme ce Murray gresea rezonabil, si EXTREM de rar in fileu, bulgarul nostru simpatic gresea, asa cum spuneam despre Dolgo, cu mii de milimetri. Asta e simptom grav detectat de Statoscop. Inacceptabil de multe mingi erau lovite fie cu rama in vazduh, fie in florile din tribuna, insa, si asta conduce la diagnosticul cel mai grav, mingile esueaza in fileu dar nu oriunde, ci in burta sau la baza sa. Priviti cu atentie mecanica la rever a lui Baby Fed:
Daca veti observa in clip, in raliuri, reverul lui nu este penetrant ca al lui Wawrinka sau Federer. Mingile se duc ele cross-court (alea DTL sunt aproape exclusiv taiate, frumos e drept) insa fara prea mult juice longitudinal ci transversal, adica cu topspin. Pentru Murray alea au fost un mizilic, fiindca scotianul se aseaza pe minge excelent, indoaie genunchii si paseste in minge, closed stance deci, chiar in urcare. Cind aceasta se intimpla mingea ii vine bulgarului inapoi flat (poti sa vezi lejer scrisul de pe minge) insa rapid, ceea ce il gaseste pe bulgar destabilizat. Umarul sau la rever nu se duce in fatza, ci in sus. E o greseala pe care o vad si la Andrei, si a fost accentuata (ca si la Dimitrov) de stagiul in Spania, unde se practica reverul defensiv exagerat de mult. De asemenea, mult prea des, spre deosebire de ‘tatucul’ lui, Swiss Maestro, el nu ‘tine’ linia de fund, se complace in a ataca din spatele liniei de fund, de acolo unde viteza de executie (superioara scotianului, pe forehand) nu mai poate face diferenta. Este drept ca Grigor nu a ezitat sa vina la fileu des, si uneori cu succes, insa cu un aparator pur singe aceasta nu poate fi reteta cistigatoare. Repet, asta e secretul reverului lui Federer, spin+power (atentie, precizia la Federer e aceeasi, numai ca acum nu mai cauta tusele, omul si-a adaptat jocul in functie de conditia sa fiziologica, in plus, nu are creier de crastavete…). Pentru bulgar, si ma mir ca Rashid nu s-a prins si ca trebuie sa-i deseneze Doctorul, racheta lui, Pro-Staff 95 are cordaj in open pattern, de 16 pe 19. Asta asigura spin sporit, precizie nu are nevoie ca e profesionist, insa…puterea, da, aia longitudinala, penetrarea, nu prea… Iar cind spun de precizie, ma refer la abilitatea sa de a lovi in general, nefortat, bine. Si lung daca se poate… In clipa in care il misti pe bulgar, incep acrobatiile, spagaturile, le vedeti si in clip. Ei bine, asta or incinta ochii de fazani, insa tenisul la nivelul acela se decide pe puncte bine construite, nu pe impresia artistica.
Murray, pe de alta parte, e intotdeauna cu picioarele pe pamint, si la propriu si la figurat, e o masina de high percentage tennis, si iti greseste nefortat maxim o minge din douazeci. Ca atare trebuie sa tii pasul in raliuri cu el, ceea ce e o propunere indecenta, ca si el a fost format de Casal, sau sa-l ataci. Planul e simplu, asta a facut si Dimitrov, insa nimeni nu i-a spus ca atacul nu se pregateste cu atac de pe linia de fund, asta e greseala pe care o face si Andrei, iar eu paradoxal nu-l descurajez. De ce? Fiindca el nu o face din spatele liniei de fund ci de pe linia de fund, asta face si Federer. De ce spun ca e o greseala? Fiindca Federer ataca fie cu spin, fie cu unghi, iar unghiurile, si in cazul lui Andrei si in cazul lui Dimitrov, sunt cam greu de gasit, insa Andrei are o scuza, el e inca in constructie…
Asta a fost meciul cel mai important pentru Andrei de la Cincy 2015. De ce? Fiindca primele doua seturi a stat linga mine si i-am prezentat toate aceste aspecte, si le-a putut filtra singur, dupa care s-a dus si le-a vazut exact de linga ei. In plus, l-a vazut si auzit si pe Murray cum se tinguie in pauze cind nu-i merge jocul ca o baba de la sat ca are prea mult de munca. Dar a vazut si ca atunci cind se pune pe treaba, scotianul poate demonta metodic si temeinic orice crastavete supertalentat.
Sa fie primit!
