‘Nu oricine poate deveni un artist insa un artist poate proveni de oriunde’.
Doar de patru ani linistiti a avut micutul Nole inainte de un razboi devastator, traumatizant, care i-a marcat personalitatea si viata ireversibil. O realitate antagonizanta, cea a ultimei decade a secolului trecut, de asta a avut parte acest supertalent care este Djokovic, si poate acesta sa fi fost catalizatorul esential al fulminantei sale cariere.
Cu memoria unei tari sfisiate, la 12 ani, are sansa de a se inrola la academia lui Pilic, care il va forma in spiritul inaltei performante. Patru ani mai tirziu el intra in tur iar in 2006, la 19 ani cistiga primul titlu ATP.
2008 a fost anul aparentei sale consacrari, atunci cind a cistigat medalia la Olimpiada si si-a ajudecat primul de Grand Slam, la Australian Open. Insa asteptarile urmau sa fie inselate, Novak nereusind sa mai repete aceasta performanta prea curind. In 2009 s-a trezit in situatia de a nu fi in stare sa-si apere cu demnitate titlul, umilit fiind de mult mai pregatitul sau adversar, Andy Roddick, meci in care a abandonat sufocat de o caldura care nu ar fi trebuit sa fie un factor la acel nivel. Atunci a fost semnalul de alarma care l-a repozitionat pe Djokovic pe traiectoria ascendenta. Din ce in ce mai matur, mai tehnic si mai bine pregatit el urma sa scrie istorie in anul 2011. In acel an, pina la US Open, pierduse doar doua meciuri, unul din ele avind ‘onoarea’ sa-l vad live, la Cincinnati. Acolo Djokovic a jucat tactic foarte bine (dezamagirea este doar personala, fiindca il aveam pe Andrei cu mine si doream sa-i ofer un meci de inalta calitate), nefortind nimic inspre a cistiga ulterior, extrem de meritat, al treilea GS al anului! Maniera in care a dominat in acel an a uimit intreaga lume a tenisului facindu-l pe Sampras sa afirme ca ‘aceasta este probabil una din cele mai bune performante in oricare sport din toate timpurile’. In acel an, l-a pulverizat pe Nadal in toate cele 6 finale jucate pe trei suprafete! Pina si Federer, inca posesorul unui joc fabulos, s-a recunoscut invins in patru din cele 5 intilniri. Dominatia sirbului devenise totala.
Anul 2012 se re-echilibreaza cu un mesaj trademark al supergeneratiei Federer/Nadal/Djokovic/Murray, fiecare impartindu-si cite un slam. Deja suprematia celor 4 nu mai poate fi contestata de absolut nimeni. Anul imediat urmator, desi Djokovic continua sa joace la nivele inalt este indiscutabil al gladiatorului Nadal, care venit dupa o accidentare si o pauza de 8 luni, intra in tur cu o pofta de joc nebuna, cistigind neasteptat 10 trofee. Singurul care reuseste sa ii tina piept onorabil este Djokovic, impartind victoriile, cite 3 fiecare.
Patimile lui Djokovic continua si in 2014. Pierde cu 9-7 in decisiv la Wawrinka, il domina clar pe Nadal cistigind clar ambele meciuri cruciale inainte de RG, the last frontier, ultimul GF pe care nu il avea in ilustra sa panoplie. Insa acolo, inexplicabil clacheaza in finala, oferindu-i pe tava titlul unui Nadal aflat la un potential mult sub maximul sau din anul anterior.
Multi jucatori ar fi fost afectati iremediabil de povara unui astfel de monumental esec. Insa Djokovic se regrupeaza si isi adjudeca Wimbledonul in fata favoritului etern al publicului, Federer. Oricit a incercat Nole sa intre sub pielea publicului spectator nu a reusit sa si-l apropie. Gesturi arogante, frinturi de atitudine, accidentari mai mult sau mai putin simulate, declaratii trecute, si culminind cu jenantul episod Roddick la US Open in 2008, in care insultele americanului l-a impins spre decizia nesabuita de a se lupta cu 20 e mii de spectatori si zeci de milioane de telespectatori intr-o cauza pierduta. ‘Sa nu faci nimic din ce nu te ajuta sa cistigi‘, asa spunea o carte de capatii, si iata, indemn nerespectat de sirb, pentru care plateste un pret imens acum si probabil pentru totdeauna. Da, Djokovic este un artist, unul din putinii care si-au lasat inima pe teren, in giumbuslucuri sau personificarea altor jucatori spre deliciul publicului nemilos, insa mai mult vazut ca unul dinspre circ decit dinspre profesionism, nedrept poate.
Dupa o neasteptata infringere la US Open in fata lui Nishikori, Djokovic intra in linie dreapta, Golgota lui urmind sa se sfirseasca. Numerele incepind din acel moment sunt absolut ametitoare, el cistigind aproape tot ce i s-a dat la indemina.
Bineinteles, Roland Garros-ul inca a ramas un obiectiv de atins, insa asa tenace cum il stim acesta va fi doar o chestiune de timp.
Astazi, la Wimbledon, Maestrul Federer s-a intrecut pe sine, a jucat E-X-C-E-P-T-I-O-N-A-L, mult peste nivelul oricarui altcuiva la 34 de ani EVER!
Insa exceptional nu mai pare sa fie suficient pentru a invinge un Terminator ca Djokovic.
Ce va fi e un gind care pur si simplu intimideaza, usurinta cu care isi domina adversarii sai in acest an, 2015, este infricosatoare. Oare unde se va opri? Cine il va putea opri? Asistam la un fenomen unic in tenis, in desfasurare: Djoko Unchained, Shock and Awe!
