Vine o virsta la care incepi sa-ti pui fel de fel de intrebari despre tenisul tau. Ce am realizat si ce ar mai fi de realizat. Cit de fericit sunt, si ce-ar trebui sa fac sa pastrez Status Quo-ul de Nemuritor. Oare dupa ce am cistigat tot ce se putea cistiga, mai merita deranjul sa calatoresc non-stop, cu 4 copii dupa mine? Raspunsul meu e implacabil, de ce nu? Life is beautiful, inca sunt la un nivel inalt, de fapt numai incredibilul Djokovic e mai bun decit mine (apropo, asta mai are camera aia hyperbarica, as vrea sa o imprumut, macar pentru RG) , si iata, am cistigat 20 de meciuri anul acesta, inclusiv cu dificilul sirb, si am pierdut doar trei, exact ca in vremurile bune.
Ce poate fi mai placut decit o plimbare cu barcuta pe malul Bosforului, ma rog, linga mal, chiar in mijlocul turneului? O vorba inteleapta spune sa nu lasi pe miine ce poti face azi, de antrenamente m-am saturat, voi nu, sa faca altii un nou milion de mingi, mie imi ajunge. Uite cum facem anul asta, ca e de tranzitie inspre Rio…. Ne mutam cu catel, cu purcel la Istanbul, cu o saptamina inainte. Ne plimbam in bazar toate ziua, mincam saorma, copiii au fun, mai invata o limba straina gemenii, iar in timpul liber mergem la meci. Fara catel si fara purcel. Il curentam pe saracul Niemenen, coleg de suferinta insa mai putin norocos ca mine sa aiba si el intangibilitate, iar apoi ma plimb din nou cu barcuta intre doua continente. Life is too short. Si iaca s-a facut Vineri, si fara prea mult efort sunt din nou in sferturi. Cool! Joc cu Traver, sorry, n-am prea auzit de el, dar ma descurc eu cumva, am publicul la picioarele mele, si am un avantaj psihologic. Gata, l-am batut si pe asta, a fost un meci frumos, asa mi se spune, chiar daca am facut ingrozitor de multe greseli neprovocate, slava Domnului ca astia de la ATP respecta jucatorii si nu le mai afiseaza ‘realizarile’, citeste statisticile, in public. Vedeti, v-am spus eu ca merge si fara antrenamente de la o anumita virsta. Chiar asa, de ce trebuie sa stie publicul ca eu am facut o tona de greseli neprovocate ca am lovit ba fara incredere, ba in burta fileului, ba in tribune. Ce tre’ sa stie ei ca eu sunt nevoit sa pun mingile central, ca sa pot astepta sa se bata adversarul, ce, nu asta e tactica lui Nadal? Ce daca sunt cam des in defensiva, nu e asa ca e cool sa ma vedeti ca ma descurc binisor? Ideea e ca eu cred ca toti suntem fericiti, publicul nici nu s-a prins de nivelul meu tehnic scazut, insa iaca, lucrez din nou in weekend, pe bani frumosi, iar organizatorii nu s-au inselat cind m-au facut cap de serie numar unu… Mission accomplished.
Azi e Simbata, e frumos afara, cerul e turcoaz 🙂 joc cu piticul Schwarzman, cica are 5 feet, 7 inch. Aiurea, are fix 170 cm, nici calculatorul nu accepta inaltimi de-alea in ATP, nici nu se vede prea bine din cauza fileului, as cere sa-l lasam mai jos, ar fi win-win situation, mi-as imbunatati statistica. Treaba lor cum il masoara, eu am sa joc serios. M-am incalzit mai greu, nu mi-a iesit nimic in primul set, era sa iau stics, insa ati vazut ce bine a mers treaba in al doilea set, a inceput sa greseasca consistent micutul. Sa fie primit.
Acuma sunt in decisiv. Ma gindesc deja cum am sa-l curentez miine pe Baby Fed. Mie imi place mult de el, insa zau ca n-am jucat ca el, in my prime, niciodata. Dar nu conteaza, el e bataios, peste vreo trei ani, cind fac, astia din Generatia Nika, 30 de ani, o sa-i lasam sa mai cistige si ei, ca tare deprimati mai sunt micutii, au cistigat doar doua Grand Slamuri cu noi trei + unu de vreun sfert de secol… Inca o opinteala si scap si de asta, si mai pun o victorie in cursa mea de a cistiga 2000 de meciuri, mai am citeva sute, la ce jale e si in ATP nu e imposibil, trust me. La urma urmei nu cred ca se indoieste nimeni ca daca ramin sa joc pina la pensie toate turneele de 250 am sa reusesc sa string bani frumosi pentru facultate pentru astia micii ai mei, ca stiti ca am familie mare, remuneratie dupa buget… iar scoala is a safe bet 🙂
Nu stiu ce se intimpla. Piticul e bunicel, imi da flat, asa cum imi place mie. Insa nu mai reusesc sa gasec unghiuri, sa va spun un mic secret, nici nu le mai caut, ca cica asa scrie la cartea lui Fox, mare meserias omul ala, cica sa nu faci ceva ce nu te-ar ajuta sa cistigi… Serviciile inca imi sunt foarte bune, ca nu ma misca nimeni, le pun unde vrea muschii mei si unde le e greu micilor si voinicilor, ba sus, ba ii trimit sa ia trenul pina la statia ‘T‘ sau ‘Wide‘. Nu discut fara 80% puncte cistigate din serviciul unu. Adica ce, numai Karlovic e bun la asta? Si chiar daca am fi egali reverul meu e mai bun decit al lui. Anyways, pe la 3-3 si 4-4 am avut ceva emotii, ca eram aproape sa-mi pierd serviciul, insa guess what, presiunea era tot pe el, ca eu sunt turist aici, sunt in buget, pe cind ala micu saracu’… nu-l vad pe tablou la Madrid, si sunt o gramada de locuri libere acolo… Ce mai, turist in ATP, mai bine se facea inginer, cistiga bani mai multi, asa umbla zvonul…Treaba lui, it’s good to be the king, eu cind eram ca el dadeam mai mult spin, ca altfel cine stie cit ar mai fi fost H2H cu Nadal, my role model… Nu stiu, vad ca e 6-5 si asta micu are tupeu, vrea sa-mi dea lung de linie cu reverul insa s-a moplipsit de la mine, le baga in burta fileului. Nu toate, cam una din doua, spre deosebire de mine, care am dat doua din trei. I’m just…serious! Gata, asta micu a dat-o afara, Am cistigat 100% meciurile cu el, ca de altfel si cu colegul lui de clasament, na ca am si uitat cum il cheama…Ce imi poate creste increderea mai mult pina la RG? Am cistigat anul asta aproape 90% din meciuri, iar cele trei meciuri le-am pierdut la mustata, deci sunt in grafic sa fac un nou an exceptional.
Gata cu distractia, miine am singurul meci pentru care am venit aici, am plecat sa mai fac o tura prin Istanbul, nu se stie niciodata cind vei fi cistigat ultimul tau turneu (oops, taci Doctore!) cred ca am sa-mi fac o agentie de tourism tenis, deja am experienta serioasa…
PS. Azi e Duminica, si m-am dus sa-mi ridic cecul pentru ore suplimentare. E drept ca de banii astia abia de mi-am platit saormele si plimbarile cu barcuta pe Bosfor dar hei, o viata are omul, senzatia de GOAT neconditionat e priceless, for anything else there is a Mastercard!
